„Suntem noi”  de Fred Vargas

Iată-ne aici, suntem aici. De cincizeci de ani de când această agitaţie ameninţă în înaltele furnale ale nepăsării umanităţii, suntem aici. În perete, pe marginea prăpastiei, aşa cum numai omul ştie să o facă cu brio, care nu percepe realitatea decât când aceasta îi face rău. Precum bătrânul nostru greier căruia îi împrumutăm calităţile noastre de nepăsare, şi noi am dansat, am cântat. Când spun „noi”, a se înţelege un sfert din umanitate în timp ce restul umanităţii era în suferinţă.
Am făcut viaţa mai bună, am aruncat pesticide în apă, gaze în atmosferă, am condus trei maşini, am golit minele, am mâncat căpşuni de la capătul lumii, am călătorit în toate direcţiile, am iluminat nopţile, ne-am încălţat cu pantofi de sport care strălucesc când pășim, ne-am îngrăşat, am umezit deşertul, am acidifiat ploaia, am creat clone, sincer vorbind putem spune că ne-am amuzat bine.
Am reuşit lucruri de-a dreptul uimitoare, foarte dificile, cum ar fi topirea banchizei, strecurarea sub pământ de gângănii modificate genetic, deplasarea Curentului Golfului, distrugerea unei treimi din speciile în viaţă, spargerea atomului, îngroparea de deşeuri radioactive în sol. Drept vorbind ne-am amuzat copios.
Drept vorbind am profitat din plin. Şi ne-am dori să continuăm așa, atât este de evident că este mai amuzant să sari din avion cu pantofi de sport luminoşi decât să prășești cartofi. Desigur.Dar suntem aiciLa cea dea Treia Revoluţie, cCare este foarte diferită de primele două (Revoluţia neolitică şi Revoluţia industrială, pentru memorie) şi pe care nu am ales-o.
„Suntem obligaţi să incepem o a  Treia Revoluţie? » vor întreba câteva spirite reticente şi îndurerate.
Da.
Nu avem de ales, aceasta a început deja şi nu ne-a cerut părerea. Mama Natură a decis să fie așa, după ce ne-a lăsat în mod amabil să ne jucăm cu ea timp de decenii. Mama Natură, epuizată, murdărită, cadaverică, ne închide robinetele. De petrol, de gaz, de uraniu,de aer, de apă. Ultimatumul său este clar şi fără milă:
- Salvaţi-mă sau muriți odată cu mine (cu excepţia furnicilor şi păianjenilor care ne vor supravieţui deoarece sunt foarte rezistenţi şi de altfel prea puţin afectaţi).
- Salvaţi-mă sau muriți o dată cu mine. Evident, expus în această manieră, înţelegem că nu avem de ales, ne executăm numaidecât  şi, chiar, dacă avem timp ne şi scuzăm înnebuniţi şi ruşinaţi.
Unii, un pic visători, încearcă obţinerea unei amânări, să se amuze încă pe tema dezvoltării. Cauză pierdută. E de muncă, mai mult decât a avut vreodată umanitatea. Să curăţăm cerul, să spălăm apa, să curăţăm pământul, să ne abandonăm maşina, să îngheţăm nuclearul, să adăpostim urşii albi, să stingem lumina la plecare, să veghem asupra păcii, să stăpânim aviditatea, să găsim căpşuni la doi paşi de noi, să nu ieşim noaptea pentru a le culege pe toate, să lăsam şi vecinului, să relansăm navigaţia cu pânze, să lăsăm cărbunele la locul lui, – atenţie, să nu ne lăsăm tentaţi, să lăsăm acest cărbune liniştit, să recuperăm bălegarul de cal, să urinăm pe câmpuri (pentru fosfor, care aproape nu mai există, l-am exploatat pe tot în mine, ne-am săturat de-a binelea). Să facem un efort. Să reflectăm chiar.
Şi, fără să ofensăm cu vreun termen ieșit din uz, să fim solidari, Cu vecinul, cu Europa, cu lumea. Programul celei de-a Treia Revoluții este un program colosal. Nici o portiţă de scăpare, să o facem.
Trebui să mai menţionăm că recuperarea bălegarului, şi toţi care au făcut-o ştiu acest lucru, este o activitate satisfăcătoare din punct de vedere funciar. Ceea ce nu împiedică pe nimeni să danseze o dată cu venirea serii, nu este nepotrivit, Cu condiția ca pacea să fie acolo, cu condiţia să blocăm întoarcerea la barbarism, o altă mare specialitate a omului, poate cea mai reuşită dintre toateCu acest preţ, vom reuşi cea de-a Treia Revoluţie. Cu acest preţ vom vom mai dansa sigur

Fred Vargas
Arheolog şi scriitor